Genul programului: plictiseala curata!

Mai sunt cateva zile pana pe 15 mai, ziua pe care o asteptam ca pe cea mai draga dintre toate zilele. Pentru cei care n-au putut sa iasa din casa pentru ca (1) nu ei se ocupau de cumparaturi, (2) nu aveau de mers la birou si (3) nici vreun patruped de scos la pipi, perioada de carantina a fost incomoda ca un junghi in spate.

La inceput poate c-a fost dragut. In sfarsit ni se indeplinea dorinta de a lenevi, de a lucra de acasa, de a umbla brambura intre sufragerie si dormitor fluturand pijamaua roz flanelata, aia mai boyfriend, de care mai toti barbatii zic ca e „prosopu’ lu’ mama mare”.

De cate ori n-am zis ca nu avem chef sa mergem la munca?

De cate ori n-am visat sa lucram de acasa, de parca acasa ar fi un hub newyorkez in care luxul pluteste in aer si e inclus in cafeaua de dimineata?

Sigur ca noi toti am proiectat astfel de imagini in mintea noastra si sigur ca toti ne-am visat in capul patului cu un laptop caldut in brate si o sampanie rece la pranz.

Intre timp, lucrurile s-au derulat asa cum stim, lumea a fost cuprinsa de molima si panica, si fiecare dintre noi a trebuit sa se adapteze tuturor schimbarilor.

Genul programului: plictiseala curatata!

Asa cum povesteam intr-un articol precedent, am decis sa renunt la job pentru moment, ceea ce, pentru mine, s-a dovedit a fi un lucru bun, cel putin dintr-un punct de vedere: acela al disponibilitatii mele pentru copil.

Multi dintre prietenii mei imi povestesc cat de greu le este sa munceasca si sa se concentreze acasa, sa intre in meeting-uri, sa fie profi, in conditiile in care in spate un plod zbiara ca vrea pipi, caca, ca-i e foame sau, pentru exemplarele mai mari, ca a pierdut nu stiu ce battle la Fortnite.

Nervii parintilor care lucreaza de acasa trebuie, cumva, sa faca o casa buna cu plictiseala isterica a copiilor.

Dintr-un motiv sau altul, parintii si copiii privesc plictiseala ca pe un fel de vierme care ii roade de fund si pe unii si pe altii, asa ca incearca sa umple orice moment cu lectii, engleza, somn, masa, baie, lego, orice numai sa nu ramana idle. Doamne fereste, sa nu aiba activitate!

De fapt putini stiu ce este plictiseala…

Beneficiile plictiselii

Plictiseala este, de fapt, un interval alb. Alb, adica lipsit de evenimente negative. Cand ne plictisim, de cele mai multe ori nu avem griji, nu avem ganduri, nu facem nimic. Caci fix de asta ne plictisim!

Imi place mult o carte despre care am mai scris, „Future Minds” de Richard Watson, despre lumea digitala, impactul asupra noastra, a imigrantilor digitali, dar mai ales asupra copiilor nostri (digitali nativi).

Prezentand o suita de argumente fluide si usor de parcurs, Watson ajunge la subiectul-poltergeist al prezentului: plictiseala, pe care o scoate din penumbra negativului si o urca sus, pe perete, ca pe o icoana.

Plictiseala este frumoasa. Plictiseala este preludiul creatiei. Sa nu facem nimic a devenit unul dintre putinele lucruri de lux din viata noastra, chiar nu realizati? Atunci cand ne plictisim renuntam la lumea exterioara si ne orientam catre noi, catre propriul interior.”

Dar nu multi stiu sa se priveasca pe ei insisi si nu multi sunt capabili de introspectie.

Dar nu vreau sa fac psihologia eu-ului interior, ci sa revin la plictiseala si motivele pentru care noi toti, copii sau adult, ar trebui sa privim aceasta pauza ca pe o ocazie de a reflecta.

Plictiseala este un catalizator pentru gandirea creativa”.

Plictiseala doare la inceput, dar odata depasit momentul de inceput, mintea se relaxeaza si poate sa creeze.”

Solitudinea ne arata cine suntem cu adevarat, si poate de aceea multi oameni se tem de asta. Spatiile goale ne sperie, mai ales pe cei care nu au nimic intre cele doua urechi.”

Va astept si pe contul meu de Instagram @claudia_cojocea!

03 comments on “Genul programului: plictiseala curata!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *