Lecturile de vacanta. Intre Nicolae Labis si Eusebiu Camilar

Acest articol este inspirat de lista de „lecturi de vacanta” a copilului meu, absolvent merituos al clasei a II-a. Am pus sintagma de mai sus intre ghilimele pentru ca reprezinta, dupa mine, o reminiscenta calcifiata a unui trecut „de aur” si a unei epoci in care tovarasii si tovarasele duceau tara pe cele mai inalte culmi ale succesului socialist.

Eu am inceput sa citesc undeva prin liceu.

Pana atunci, niente…

Nu-mi amintesc exact de ce, se poate sa fi avut legatura cu liste de „lecturi” care, ca si acum, sa nu fi rezonat cu vremurile, cu felul in care eram noi, copiii, sau cu preocuparile pe care le aveam in anii ʼ90-2000, cand ne emancipam sub ritmurile fierbinti ale lui papa care nu ne lasa la mare sau ale amintirilor care ne chinuiau, nu mai reziiist

Asa ca vazand de curand recomandarile facute de invatatoarea noastra, am avut senzatia unei intoarceri nefericite intr-un timp pe care il credeam incheiat si despre care credeam ca noi toti il vrem incheiat.

Labis, Camilar, Donici, Vlahuta, Drumes, Almas… acestia sunt autorii pe care copiii anului 2020 ar trebui sa-i „parcurga” (alt giuvaer lingvistic numai bun de pus sub ghilotina) vara aceasta.

Pai cum?

Cine la 8-9-10 ani a deprins deja pasiunea/ obisnuinta/ placerea cititului?

Foarte putini spre nimeni.

Si atunci cum ii aducem pe acesti copii (atat de atrasi de dinamismul digitalului) catre linistea & profunzimea unei carti?  Cu Labis, Camilar, Donici, Vlahuta, Drumes, Almas?

Poate SI cu ei, dar nu NUMAI cu ei…

Nici un Roald Dahl. Nici Nancy Springer, J.K. Rowling sau chiar Nikolai Nosov sau Lev Tolstoi, daca tot mergem pe clasici.

La fel ca si maniera de a preda, la fel ca si manualele sau caietele de lucru, si cartile de timp liber ar trebui sa aiba cat de cat legatura cu viata actuala a copiilor. Sa plece de la experiente cu care ei sunt familiari, sa aiba puncte comune cu ce stiu eu sau cu ce ii intereseaza pe ei.

“Bucuria de a scrie compuneri”

Nu-mi pot imagina un copil care ar sta singur si nesilit de nimeni cu „Daca toate astea fi-vor invatate”, „Povestea neamului romanesc”, „Din viata dacilor” sau chiar „Bunicul”/ „Bunica” lui Delavrancea.

Nu-mi pot imagina in ce masura ar recunoaste puncte comune cu viata sa, care sa-l atraga si sa-l mentina cu cartea in mana.

Si nu vorbesc doar de faptul ca neamul romanesc e un subiect atat de sensibil, ca dacii n-au reusit sa transmita pana la noi darzenia si demnitatea sau ca bunicul sau bunica de azi nu mai au nici o legatura cu figurile blajine, „ninse”, religioase de odinioara, dupa cum le „zugraveste” bucolic Delavrancea…

E vorba si de cuvintele care apar in toate aceste opere, arhaisme greoaie care opresc si incarca „lectura”, pierzand instant atentia unui copil de 8-9-10 ani. Noi asta am simtit incercand sa-l citim pe bietul Fram, pe care l-am frunzarit mai mult, straduindu-ne sa sarim peste pasaje cu fraza ca ghemul si termeni de ceaslov.

E bine sa-i cunoastem si pe clasici. Dar cred ca, mai ales la inceput de drum, inca si mai bine ar fi sa le oferim copiilor carti care sa le placa si care sa le arate ca cititul nu inseamna numai arhaisme pe care nu le inteleg sau intamplari care nu se mai regasesc in zona lor de cunoastere.

Gen tors cu furca-n brau.

Extrag din manualul UNIC de clasa a II-a, pe care l-a studiat copilul meu, poezia „Bunica” de St.O. Iosif.

Cu parul nins, cu ochii mici

Si calzi de duiosie,

Aieve parc-o vad aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie.

Torcea, tocea, fus dupa fus,

Din zori si pana-n seara;

Cu furca-n brau, cu gandul dus,

Era frumoasa de nespus

In portu-i de la tara”.

N-am sa dezvolt cum lucrurile azi stau altfel si n-am sa povestesc cat m-am straduit sa-i explic copilului faza cu fusu, si torsu si furca din brau.

Dar pentru ca in paralel cu autorii canonici care au fara indoiala farmecul lor e important sa le oferim copiilor nostri si carti care sa le placa (daca vrem sa le placa cititul, in final!), i-am rugat pe prietenii mei de la Humanitas Junior sa ne ofere cateva recomandari de carti pe grupe de varsta.

Preșcolari

Copii clasele I-IV

Copii clasele V-VIII

Non-ficțiune

In final, doresc sa subliniez – din nou – ca n-am nimic cu Labis, Camilar, Donici, Vlahuta, Drumes sau Almas. Doar ca nu cred ca numai ei ar trebui sa alcatuiasca lista de lecturi pentru un copil de I-IV, pe care ne dorim sa-l ajutam sa-i placa sa citeasca.

Vacanta placuta!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *