Care e treaba cu grupurile de parinti de pe WhatsApp

Care e treaba cu grupurile de parinti de pe WhatsApp

Pai, de fapt, eu cred ca nu e nici o treaba.

Initial, presupun ca ideea a fost aceea de informare si/ sau de inchegare a unei comunitati unite si fericite, care sa comunice in pace si buna intelegere, fix ca-n sanul lui Avraam.

Dar cum online-ul ne pune la dispozitie un spatiu infinit in care ne putem expune nestingheriti parerile si simtamintele, grupul de WhatsApp si-a reconfigurat intreaga filosofie existentiala.

Ce comunicare (civilizata), ce informare, ce comunitate… pe grupul de WhatsApp spui si ce crezi despre referendum, si ce proiecte personale mai are un membru marcant al familiei tale, dar si ce crezi tu despre problema laptelui praf in randul nou-nascutilor.

Dincolo de varietatea temelor de discutie, constanta o reprezinta, fireste, educatia odraslelor din dotare.

Pentru fiecare clasa, exista de regula doua grupuri.

Un grup din care face parte Doamna si-un altul doar pentru parinti.

Tonul se schimba in functie de grup, alternand intre stilistica de ghiseu si aceea de ghetou. Acelasi parinte poate lua si aerul smerit al oii blajine, si avantul darz al luptatorului de gherila. Dupa caz.

Cand vine vorba de copii si educatie, avem multe pareri ferme si putina disponibilitate in a asculta si alt punct de vedere.

In general, taberele se impart in doua categorii: adeptii parentingului modern si traditionalistii indragostiti de parentingul clasic, in care pedeapsa, ciufuleala pilduitoare si racnetul sanatos fac casa buna cu iubirea neprihanita.

Adevarat lirism marca Pastorel Teodoreanu.

In fiecare zi, invatatoarea are grija sa furnizeze motive de incaierare: copilul X l-a hartuit pe Y, elevei din prima banca i-a fost trantit penarul pe jos, copiii n-au fost atenti, n-au stat „cuminti” ca bibelourile in banci si nici n-au aratat respectul cuvenit secretarei venite sa aduca un vraf de hartii in ora de Desen.

Odata zarurile aruncate, pe grupul Clasei, din care face parte si Doamna, discutia se poarta in termeni revoltat-moderati.

In grupul Parintilor, focul maniei atinge cote paroxistice, culminand cu sudalme, ocari si – in extremis – amenintari strasnice menite sa intimideze amaratul care a indraznit sa-si apere odrasla.

Inutil sa spun ca traditionalistii acuza modernistii ca parentingul lor „neconditionat” aduce anarhia in randul copiilor. Ce atata respect, ce-i aia iubire neconditionata?

Pe noi nu ne-au iubit parintii? Ce daca ne croiau curele peste fund din te miri ce motive, ne puneau la colt si ne trimiteau la noi in camera cand aveam musafiri, Oameni am ajuns acum, iata-ne!

La randul lor, modernistii propovaduiesc, intai de toate, respectul. La sef tipi cand te enerveaza sau te simti nedreptatit? La musculosul din tramvai care te-a calcat de trei ori deja pe pantof? La doctorul irascibil de care depinde sanatatea vreunui membru al familiei?

Tot din respect ii vorbesti copilului frumos (pentru ca si el sa vorbeasca frumos), iti tii cumpatul chiar cand simti ca te iau caldurile (pentru ca si el sa invete gestionarea emotiilor negative), ii explici atunci cand ii ceri ceva in loc sa-i dai pur si simplu o porunca (pentru ca el sa invete sa gandeasca, nu doar sa execute).

Dar pentru toate astea e nevoie de deschidere si informare.

E nevoie sa citim, e nevoie sa intelegem ca avem emotii si ca ranile din trecut ne impung in fiecare zi, pe fiecare dintre noi, e nevoie sa ne desprindem de modelul socialist-muncitoresc in care frica era un liant perfid al tuturor actiunilor noastre.

E nevoie doar sa fim deschisi.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *