Cum am ramas somera. Pentru a-mi pastra demnitatea.

La fel de bine as fi putut numi acest material si „Cum am decis eu sa raman fara job, fix intr-o perioada in care somajul creste, companiile se inchid, nimeni nu mai are siguranta zilei de maine”.

Variante de titlu ar fi destule, hai sa vedem insa esattamente quello che è successo.

Ce scriu acum e versiunea mea asupra unor intamplari recente si – tocmai pentru ca e punctul meu de vedere – nu dau nume sau date reale.

M-am gandit mult daca si cum sa povestesc aceasta situatie, pentru ca nici nu voiam sa para o lauda indirecta gen Ia uitati ce smechera sunt eu, cum m-am suparat si am renuntat si nu mi-a pasat hop s-asa

…dar parca nici nu puteam sa las lucrurile asa, mai ales ca toata chestiunea m-a dezamagit tare si, daca n-as fi avut eu sustinere si intelegere, nu stiu daca mi-ar mai fi dat mana sa joc cartea printesei demne si care odata se-nvarte pe toculete si pleaca fuga-fuguta acasa.

Revenind.

Acum o luna si ceva am primit o oferta – VERBALA – care suna foarte bine. Bani mai multi, zile de concediu mai multe (vreo 30 si ceva), companie de renume, functie de coordonare, contract nedeterminat (cu 3 luni de proba, bineinteles).

Lucrurile fiind discutate, am decis sa demisionez, cu toate ca in timpul preavizului nu am primit nimic la semnat din partea viitorului meu loc de munca. Nici o oferta, nici un draft de contract, nici un biletel care sa insire negru pe alb cele discutate. Totul a fost verbal, pe prietenie, ca doar na, aveau ditamai reputatia…

Cu o seara inainte sa incep munca, am primit un email de la hasheristul lor, in care omul ma anunta ca a doua zi la birou, aveam sa semnez – pe banii X si functia Y – un contract DETERMINAT pe 3 LUNI!

Penduland psihotic intre turbare si deznadejde, i-am scris tipei care ma recrutase si care imi spusese inca de la inceputul discutiilor noastre ca acest contract avea sa fie nedeterminat din prima!

Rand pe rand, in aceeasi seara, au intrat in scena cand recrutoarea, cand hasheristul, de la care aflam ba ca un contract determinat e mai bun decat unul nedeterminat (?), ba ca e o neintelegere, ba ca sa vin a doua zi la birou sa semnez naiba stie ce.

In fine, a doua zi, deja nu prea mai voiam, dar m-am dus. 

Hasheristul nu era, am asteptat ceva, pana n-am mai vrut sa astept si l-am sunat. 

Omului nu-i era clara situatia mea. Nu stia exact ce contract sa-mi faca, nu avea aprobarea sefei mari pentru contract nedeterminat, asa ca discutia ramasese cumva in pending, cu toate ca eram deja in prima zi de munca!

In acele momente, stand aiurea intr-o cladire straina si la un birou strain, ma gandeam doar ca, determinat-nedeterminat, as fi vrut sa stiu dinainte felul contractului, as fi vrut sa aleg eu insami ce accept si ce refuz, as fi vrut sa am in fata exact conditiile de angajare reale.

Am simtit ca ma sufoc dupa ce am vorbit cu el si, complet scarbita de acest mod de lucru, am decis pe loc ca asta a fost, ca nu mai vreau sa continui cu organizatia respectiva…

Urmatoarea zi, m-a sunat o alta angajata de acolo, care dorea si ea sa stie ce se intamplase.

Mi-a spus ca are un contract nedeterminat pentru mine pe birou si m-a intrebat candid-iscoditoare de ce m-am suparat. Ce daca mi s-a zis una in timpul procesului de recrutare si alta cu fix cateva ore inainte de prima zi de munca, daca azi, iata, situatia e rezolvata si pocinogul reparat.

Ce sa-i explic de corectitudine si seriozitate, de demnitate si respect, de decenta si deontologie sau de principii la care nu renunt chiar daca stau o vreme fara job? Femeia parea sigura pe dansa.

De fapt, nu sunteti destul de motivata, de asta cred eu ca ne refuzati….

Stimata doamna Nu-v-am-retinut-numele, si eu cred ca aveti dreptate. Ca sa accepti situatii si persoane pe care le consideri toxice, e necesara multa motivatie. Si va spun drept ca eu n-o am!

P.S. – Doua zile mai tarziu, o angajata de numai 3 saptamani la firma X si-a dat demisia. Patise aceeasi faza cu contractul. Precum si multe altele, care au facut-o sa renunte dupa doar 21 de zile de palpitatii…

Alta femeie fara motivatie!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *