Capcana lui „vai, draga, esti neschimbata”

Capcana lui „vai, draga, esti neschimbata” (Foto: Viva!)

M-am intalnit relativ de curand cu o fosta colega de liceu, cu care nu sunt prietena pe Facebook.

La vremea respectiva, eram oarecum “rivale” si nu in sensul ca ne bateam pe atentia vreunui june prim, ci pentru ca ea credea ca e singura “buna la romana” din clasa, iar eu simteam ca mi se ofileste retina numai cand o vedeam ridicand doua degete uscate ca sa-i raspunda Doamnei ce am avut de pregatit pentru astazi.

Revazand-o acum, am avut cumva impresia ca fata/ femeia nu s-a schimbat deloc. Acelasi aer adolescentin, statura medie, cap mic, voce pitigaiata, dar mai ales aceeasi atitudine de eu-sunt-mai-buna-freeze-acum-ca-sa-ma-laud.

Imi povestea ca lucreaza in nu stiu ce multinationala, ca are o functie cu multe cuvinte si manager in coada, ca are (desigur) oameni in subordine si ca stie exact cum sa ii „coordoneze” mereu mi-am dorit sa fiu sefa clasei, hehe.

Privind-o in timp ce vorbea multumita de sine, mi se parea ca nici nu ma mai vede parca, eram acolo ca s-o ascult, eram o audienta anonima, de fapt eram aproape butaforie.

Ea povestea lipaind cuvintele, eu ma-ntrebam daca se prinde ca n-o cred, zambea la mine, ranjeam la ea – totul in fata blocului meu, din care nu iesea nimeni de care sa ma agat cu un buna ziua ce mai faceti va plimb cainele va fac piata SOS Mayday pliz HEEELP.

La un moment dat, fata/ femeia/ managera isi intrerupe peroratia si ma intreaba si pe mine, amarata, ce-am mai facut in ultimii nspe ani, de cand am absolvit noi un prestigios colegiu national din orasul nostru de bastina.

Pana sa apuc sa deschid gura si sa ingaim doua-trei platitudini, fosta colega imi azvarle – chipurile dragastos – un „ma, Clau, tu ai ramas cum te stiam, micuta, vesela, cu parul mare”, de n-am stiut daca trebuie sa ma tund pe loc, in fata blocului, cu marginea zimtata de la chei sau sa-mi balangan provocator capul ca actorii (cu par mare) din “Tanar si nelinistit”.

Ceva din tot delirul acela mi s-a parut destul de comic, atat de comic incat aproape ca am ras pe bune si i-am raspuns ca este o-ntamplare ca m-a gasit in 2018 cu parul Tinei Turner din anii ’80.

“Dar eu asa te stiu dintotdeauna.”

“Stiu, doar ca de ani buni sunt coafeza-n Dristor si-mi fac mereu parul din perie, pe drept sau cu zulufi!”

 

PS – Auzind cu ce ma „ocup” on a daily basis, fosta colega a scurtat brusc conversatia, gandind pesemne ca o „coafeza” n-ar intelege niciodata performantele ei de biznis.

Ma intreb daca later that evening nu s-o fi gandit ca, de fapt, nu-s chiar asa neschimbata cum ma crezuse ea la inceput. Ceva trebuie sa fi patit care sa ma fi abatut atat de dramatic de la drumul meu initial.

In ce ma priveste, draga mea D., nici eu nu cred ca te-ai schimbat prea mult. Tot imatura, tot agitata cu doua degetele pe sus esti, disperata sa te vada Doamna ca tu – si doar tu – stii ce am avut de pregatit pentru astazi.

Si nici parul nu-ti sade mai bine ca-n anii de liceu!

02 comments on “Capcana lui „vai, draga, esti neschimbata”

  • Marian , Direct link to comment

    Super draguta si amuzanta istorioara ta insa, pe de alta parte, cu talc..
    In calitate de fost coleg de clasa de-al tau (in liceu, evident) si insurat cu o fosta colega de clasa de-a noastra, uite ca ma prinde ora 01.52 incercand sa ghicesc, impreuna cu sotia, cu cine te-ai intalnit dintre fostele noastre colege..
    Am facut un “cerc de suspecti”.. na, deformatie profesionala :), dar tot sunt vreo 3 nume in el..
    Ai “scapat”, totusi, o initiala in articol.. dar nu se potriveste cu niciun prenume din cercul meu, doar cu un nume.. ma gandesc ca, de fapt, initiala in discutie nu are legatura cu numele managerei..
    Asa este?
    Anyway.. scrii foarte frumos, singurul regret este ca nu te-am “descoperit” mai devreme.. dar, niciodata nu este tarziu..
    Toate cele bune.. sper sa vii la urmatoarea reuniune de clasa..

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *