Ratiune si simtire in digital

Cand vine vorba de mediul digital, parerile sunt ferme si aprinse. Putine dubii, multe teorii, niscaiva intrebari, nenumarate certitudini si per total o mare de verdicte din care iti e greu sa intelegi cine e bunul, raul si uratul.

Se spune ca digitalul formeaza generatii de oameni priceputi la masini si roboti, dar incapabili de relatii cu fiinte in carne si oase. Ca induce o cultura a imediatului si a disponibilitatii permanente in baza careia vrem informatii ACUM si pretindem ca familia, colegii, prietenii sa fie MEREU drepti cu mana la chipiu atunci cand le dam semnalul de alarma.

Ca nimic nu mai este sigur, ci poate fi reprogramat, ca totul e personalizat si personalizabil, adaptat, customizat, interactiv, construit, reconstruit, deconstruit, astfel incat pare c-am duce o existenta incerta pe-o mare de nisipuri miscatoare.

Ratiune si simtire in digital
Ratiune si simtire in digital

Ca ne perverteste creierul, ne schimba modul de gandire si – in final – da un reset general intregii omeniri transformand carnea si sangele in microcipuri programate de un „macro-cip“ atotputernic.

Dar toate aceste reprosuri aduse tehnologiei sunt, in fapt, forme extreme de abuz & dezechilibru, si nu toti par sa inteleaga ca in definitiv cheia succesului se afla tocmai intr-un punct ce n-are legatura cu tehnologia: creierul nostru.

Tehnologia – indiferent sub ce forma ne-o imaginam – face parte din viata noastra, din prezentul si din viitorul nostru si tine de noi s-o integram in cotidianul fiecaruia dintre noi. Ca la alcool, cafea sau dulciuri, de pilda, dozajul e cheia.

De altfel, teama de necunoscut nu se manifesta astazi, pentru prima data. In cartea sa, „Future Minds – How The Digital Age Is Changing Our Minds, Why This Matters And What We Can Do About It“, Richard Watson subliniaza faptul ca ingrijorarea pentru viitorul gandirii nu este o idee noua, aparuta acum in contextul digitalizarii.

Se pare ca omenirea are in ADN-ul ei o predispozitie spre ingrijorare si uneori chiar mintile mai luminate pot afisa o reticenta (neluminata?) la schimbare. „In lucrarea sa, «Sperficialii – Efectele internetului asupra creierului uman», scriitorul Nicholas Carr reaminteste ca si in «Phaedrus» (de Platon) Socrate se plangea ca textul scris patrunde tot mai mult in cultura.

Ca argument, filozoful grec era de parere ca, in vreme ce scrisul crea iluzia intelepciunii, afecta de fapt gandirea autentica. La fel, si in secolul al XV-lea, umoristul Hieronimo Squarciafico sustinea ca Gutenberg si raspandirea cartilor tiparite vor face ca oamenii sa fie tot mai lenesi si mai putin studiosi.“

Cat de mult ne afecteaza relatiile dependenta de gatget-urile smart?
Cat de mult ne afecteaza relatiile dependenta de gatget-urile smart?

Apropo de tehnologie, dependenta si alte derapaje, de relativ putin timp lista tulburarilor psihogene avem un new entry: nomofobia (no-mobile-phobia). Pentru cei care citesc pentru prima data acest termen, nomofobia se refera la frica de a nu avea acces la telefonul mobil si la retelele de telefonie mobila.

Cum manifestarile razlete de dependenta de telefon se coagulau cu o viteza uluitoare dand nastere unui adevarat fenomen, un studiu din Marea Britanie a demonstrat ca 66% dintre respondenti se temeau sa nu-si piarda telefonul mobil.

In urma cercetarii, a mai iesit la iveala faptul ca britanicii cu varsta cuprinsa intre 18-24 de ani reprezentau categoria cea mai predispusa la nomofobie (77%), urmata de 25-34 (68%).

In cazuri extreme, cand exista oricum un teren anxios fertil, nomofobia se poate manifesta prin panica, accelerarea respiratiei, dificultati de respiratie, transpiratie, senzatie de frig.

Asadar, echilibrul intre offline si online se pastreaza regland in mod intelept un dozaj optim din ambele medii. In acest fel, parerile despre digital vor fi ceva mai intemeiate, dubiile mai putine, teoriile mai rezervate si in final vom sti exact cine e bunul, raul si uratul in lumea virtuala.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *