Ce frumos ar fi daca

Ce frumos ar fi daca….

De la inceputul anului se intampla totul rapid, prea rapid pentru un Pestisor sensibil si simtitor ca mine.

Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca 2019 are sa fie diferit inca din prima zi, cand am acceptat sa mergem in Grecia, dupa ce ani de zile n-am fost mai departe de Mamaia (2 ore de mers cu masina pe autostrada, pentru ca in caz de tsunami la Marea Neagra, ploaie cu meteoriti sau vreo urgenta medicala cu copilul, sa fugim rapid acasa, la Bucuresti:))

Eu fiind paralizata de frica de avion. Si de masina. Si de vapor, dar intr-o croaziera nu m-a invitat nimeni inca, so I guess I’m safe pana in iulie cand vom traversa cu feribotul dinspre Grecia continentala intre insula Thassos.:)

Si-n nota asta turbata a lui 2019, in ultima saptamana a fost ceva in aer (sau intre stele), a fost o tensiune si un vibe pretty nasol, nu ati simtit? Si incercand sa scap de tot balastul si de toata incarcatura, ma gandeam cat de frumos ar fi daca am fi constienti ca..

…atunci cand ne prefacem, chiar si cei care nu ne cunosc isi dau seama de ne-naturalul din noi.

e ok sa fim asa cum suntem, fara sa incercam sa fim precum colegul sau colega sau vecinul de palier, pe care il/o invidiem pentru te miri ce ni se pare ca are ea sau el misto.

…e foarte tare sa fii autoironic, sa razi cu altii de propriile defecte si slabiciuni; sa le povestesti cum, vrand sa ceri un incaltator, ai rugat vanzatoarea de pantofi sa-ti dea „o limba”; sa-ti recunosti panica de comete, care te-a impins sa scrii la NASA; sau sa accepti ca ai zero skill-uri tehnice si de asta ai intrebat odata cum deschizi „o poza sub forma de video”.

…suntem toti, pe rand, si buni si mai putin buni, si destepti, dar si foarte prosti… in cicluri, fara exceptie.

…prietenia e ceva serios si profund, care se intampla in timp si care se cladeste pe valori comune si respect si acceptare neconditionata si umor de acelasi calibru, ca atunci cand te-ai dus cu prietena ta cea mai buna si sotii vostri la bunica-ta acasa, si v-ati imbracat amandoua cu hainele batranei, apoi ati aparut in fata lor mirosind a naftalina si le-ati facut bietilor impietriti apropo-uri obraznice de Moulin Rouge, in timp ce le falfaiati in ochi capoate antice de finet…

…barfa are picioare lungi si atletice si poate de asta ajunge atat de repede la urechile barfitului cum nici n-avem idee…

…atunci cand promitem ceva, cineva se bucura si-si pune o speranta in noi…

…daca nu facem nimic, dar chiar nimic, este ridicol sa stam mereu pe margine si sa radem de cei din jur care, bine-rau, tot fac ceva, traiesc ceva.

…ne-ar ajuta enorm sa avem un dram de skill-uri sociale, care sa ne impiedice (1) sa dam buzna intr-o discutie care nu ne priveste/ in spatiul personal al altuia, si (2) sa ne permitem mai mult decat e cazul in relatiile cu cei din jur.

…nu ne ajuta la nimic nici sa ne uitam pe furis in calculatorul celorlalti, nici in curtea si, in general, nici in viata lor, Inchizitia a murit de sute de ani, Securitatea de cateva zeci, iar Comunismul fuse si se duse. Iar cine nu e sigur ca toate astea sunt istorie, sa iasa la vot, si sa pledeze pentru respect, si normalitate, si civilizatie si drepturi si transparenta si pentru tot ce e frumos si corect si de dorit in 2019.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *