Smartphone-ul cat mai smart si dependenta de a fi mereu conectat si disponibil

Smartphone-ul cat mai smart si dependenta de a fi mereu conectat si disponibil

Smartphone-ul cat mai smart si dependenta de a fi mereu conectat si disponibil. Foto: Pexels.

Probabil ca titlul e anything but SEO, dar n-am stiut sa ma plang in mai putine cuvinte de faptul ca toata povestea cu tehnologia este in final o treaba inrobitoare.

Cred ca am devenit cu adevarat constienta de acest lucru relativ de curand, de cand i-am cumparat copilului telefon mobil pentru ca toti au si eu sunt singurul care n-are. I-am facut program, maxim 30 de minute de ecran pe zi (laptop sau mobil, nu conteaza), problema este, insa, ca astia mici scriu intruna pe uatzapul ala, ceea ce inseamna ca mereu zbarnaie telefonul.

Ati vazut reactia lor cand primesc un mesaj? Cand au o notificare? Zici ca ii curenteaza cineva, ca le baga o doza soc de adrenalina. Li se dilata pupilele, sar ca arcurile de oriunde ar fi si se duc glont catre minunea de smartphone sa vada cine i-a cautat, cine le-a scris, ce mesaje vestitoare de Armagedon au primit.

Disperarea asta de a avea mereu telefonul in mana si de a citi instant fiecare mesaj primit ma scoate din sarite. Am observat-o la copilul meu, nu stiu daca sunt toti fripti ca el, sau daca or mai fi si norocosi mai calmi si mai putin bagati in priza, insa la mine treaba e grava cu tehnologia.

Dar nu doar copiii au aceasta asa-numita “connectivity addiction”, o au si adultii, insa, evident, din alte motive.

Am o prietena care in nici un moment nu se desprinde de telefon. La masa, in vacanta, la o banala iesire in oras, intr-o discutie 1 la 1 cu cineva, cu oricine, daca ii suna telefonul sau primeste vreun mesaj te lasa cu vorba in gura si se repede sa raspunda celui care i-a scris.

Nimic nu poate fi amanat, nimic nu poate fi prioritizat, nimic nu poate fi dat naibii, totul trebuie rezolvat acum. Totul are o insemnatate egala in aceasta cultura a raspunsului rapid si a disponibilitatii neintrerupte.

Femeia e mereu acolo, mereu prezenta, oricand gata sa dea o indicatie, sa execute un task, sa livreze o idee.

Actiunea e foarte gresit confundata cu progresul. Avem impresia ca daca facem, ca daca dam din maini, din gura, din tastatura, mergem inainte. Avansam. Cantitate egal calitate.

Traim mai repede decat gandim, ne zbatem ca pestii pe uscat si pierdem din vedere ca toata treaba cu multi-tasking-ul ne afecteaza grav calitatea muncii. Da, facem 7 lucruri simultan, dar cu ce rezultate?

Tot mai multe studii arata negru pe alb ca acest multitasking cu care ne impaunam ca niste pasari de ograda creste nivelul hormonilor de stres (adrenalina, cortizol), ceea ce duce la imbatranire prematura si creste riscul imbolnavirilor.

Chiar si la anumite joburi se merge in ton cu ideea de scoala comunista – cand invatam suntem seriosi, cand e de joaca e de joaca, niciodata impreuna, niciodata amestecate – insa, si-n companiile respective, si la clasele unde se mai aplica acest model limitat, rezultatele slabe sunt indicatorul principal ca strategia e si proasta si depasita si aproape rusinoasa in 2019.

Din fericire, de cativa ani deja companiile smart si vizionare au inteles ca ideile bune vin fix in momente de relaxare si detasare si chiar de fun, iar cadrele didactice deschise la minte imbina in mod constant jocul cu educatia. Si in acest caz, rezultatele bune sunt indicatorul principal ca strategia e inteleapta si in mod sigur optima pentru 2019.

In final, cred ca si copiii fripti sa-si citeasca instant mesajele prietenilor, si adultii disperati sa raspunda tuturor solicitarilor au nevoie de o dieta digitala. De un detox electronic.

In fond, daca nu lucram la NASA sau la Floreasca, chiar nu prea sunt motive sa ne isterizam cand face telefon zbarrrr.  

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *