Ce-mi mai doresc in perioada asta sa fac seara, inainte de culcare

Ce-mi mai doresc in perioada asta sa fac seara, inainte de culcare

De curand am inceput sa citesc Harry Potter. E cumva impropriu sa spun ca citesc, pentru ca nu mai am timp de nimic. Nu va luati dupa fotografiile din social media. Acolo-i o poveste.

In realitate, alerg ca o iapa dezlegata de acasa la scoala, de la scoala la munca, de la munca acasa, de acasa in parc, din parc inapoi acasa, apoi alerg prin casa strange-ti hainele, baga-te in cada, ai mancat, ti-ai spalat dintii, fa-ti ghiozdanul pentru maine, joaca-te putin SI cu jucariile (nu doar la telefon) cat fac si eu un dus rapid, hai gata in pat, din ce carte iti citesc, acum sting lumina, nu ma mai impinge cand vreau sa te pup.

Daca mai e vreun eveniment dragut la care imi doresc sa ajung, alerg si pana acolo, stau putin, alerg inapoi acasa, unde se reia ciclul de mai sus.

Dar chiar si in fuga asta care m-a ingrasat 3 kile si m-a slabit de energie, as vrea sa fac lucrurile bine si sa-mi ajut copilul sa iasa bine. Sa iasa bine din drumul asta al educatiei, al devenirii, al transformarii si evoluarii.

Si stiu cat este de important cititul.

Si stiu cat este de important sa facem lucruri pentru ca asa vrem noi, nu pentru ca asa trebuie.

Urasc cand ceva imi e livrat cu caracter obligatoriu si nu vreau sa fac nimic pentru ca trebuie.

Ma rog, adica fac, doar am un job, da-n rest nu vreau sa “trebuie” nimic.

Dar revenind la copil, as vrea ca el singur, fara gura si cicaleala mea, sa gaseasca o carte care-i place, o carte misto, pe care s-o deschida macar 20 de minute pe zi.

Acum ceva vreme a fost „Jurnalul unui pusti”.

Acum e varsta cand sunt profund mimetici, iar influenta grupului e deja mare.

Cum toata gasca din parc (vreo 10-15 baietoi) vorbea de seria lui Jeff Kinney (care a ramas, timp de 89 de saptamani, cea mai bine vanduta carte din lista de literatura pentru copii a celor de la The New York Times), am alergat iar prin oras sa-i cumpar si lui volumul 1, singurul care nu se gasea pe nicaieri, al naibii.

Acum e „Harry Potter”.

E nebunia Harry Potter in randul pustilor din clasele primare. Care nu stiu daca s-au prins ca acestea sunt carti de mii de pagini, dar au aflat ei ca e ceva magie pe-acolo, vrajitorie, treburi de-a dreptul scaaaaarrryyy, de care ei, neinfricatii, nu se tem… ziua… doar seara, cand e lumina stinsa-n casa si trebuie sa mearga la culcare.

In fine. Nici volumul 1 din Harry Potter nu l-am gasit usor, dar am infrant in cele din urma si am decis sa-l citim impreuna. Impreuna, dar in paralel. El in ritmul lui, eu in ritmul meu, apoi sa discutam pe parcurs despre ce am citit, cum ni s-a parut, ce am anticipat si s-a confirmat, ce valori am apreciat, ce invataminte am invatat:)))

N-am reusit. A inceput in forta primele pagini, dar parea sa renunte in glorie dupa doua capitole.  Noroc ca apucasem eu sa citesc si, frate, mi-a placut e-norm.

Like foarte mult.

Demult n-am mai avut o carte care sa creeze asa o aura in jurul ei, care sa-mi placa atat de mult si care sa fie o relaxare totala precum este Harry Potter.

Si stiu, am fost sceptica, si m-am indoit si n-am crezut, pacatoasa, dar iata-ma acum, cautand momente in care sa mai vad ce mai fac pustii aia, ce magii, ce intamplari, ce rasturnari de situatie se mai petrec in lumea creata de J.K. Rowling, care apropo, a avut ca sursa de inspiratie pentru Harry Potter un vis din timpul unei calatorii cu trenul. Apparently that simple!

Mi-e limpede de ce femeia asta a ajuns mega-celebra, ultra-bogata, super-influenta si mi-e de asemenea limpede de ce aceasta serie este atat de apreciata de everybody in the casa mare, vorba cantecului, copii, parinti, adolescenti, miri, mirese, functionari la posta.

Apropo de toata nebunia, imi aminteam de momentul lansarii primei carti din serie, ”Harry Potter si piatra filosofala”, in 1997 – initial au fost tiparite vreo 500 de exemplare, daca retin corect, cam 300 au mers la bibilioteci si-n general, evenimentul n-a facut mare valva.

La vremea respectiva, oamenii erau mai degraba interesati de viata amoroasa a printesei Diana si ce melodie noua au mai scos minunatele de Spice Girls. Ce carte, ce Harry Potter, ce scoala de vrajitori…

Sper ca la noi magia lui Harry sa reziste, copilul sa nu se plictiseasca, iar eu sa reusesc sa mai fur cateva capitole seara, inainte de culcare. Nu de alta, dar stiti ca Lordul Voldemort pare a fi fost infrant, ceea ce i-a bucurat nespus pe toti cei de la Hogwarts, doar ca totul pare a fi o iluzie, pentru ca rivalul lui Harry Potter nu poate muri la inceputul cartii…. iar profesoara McGonagall… si-apoi goblinii… si pe deasupra si blestemul……

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *