Care e treaba cu postarile din Social Media

Weekendul trecut, stand la rand la una dintre gelateriile mele preferate din Bucuresti, am auzit doua… (nu stiu cum sa le numesc exact ca sa nu-mi tradez dezgustul)… FE-TE vorbind: Las-o, draga, si pe aia, o duce foarte bine, ca toooata ziua umbla pe la mare si numai in cocteiluri o tine de vreo doua luni.

Separat de aceasta mostra de buna cuviinta si rafinament, cred ca am identificat si eu, in cercul meu largit de cunostinte, un segment destul de mare de persoane care iau ad literam ce se posteaza in Social Media, Facebook, Instagram sau orice alta retea.

Oameni cu carte, umblati prin lume si (aparent) deschisi la minte pleaca de la o postare anume (deci de la un moment izolat in timp) si o expandeaza la nivelul intregii existente a celui care a postat-o.

Care e treaba cu postarile din Social Media

Cel care posteaza o imagine cu paste inecate in creveti nu traieste un eveniment izolat (de unde si nevoia de a se lauda in online), ci asa mananca el in fiecare zi.

Cel care se pozeaza casual la o carciuma mai fancy nu se afla intr-o exceptie a vietii sale, ci in astfel de locuri iese mereu.

Cine pozeaza un pahar aburit de prosecco nu are un moment iesit din rutina, ci asta bea el on a daily basis.

E o privire atat de limitata, simplista si reductionista, incat ma intreb cum de acest online reuseste sa mai pacaleasca pe cineva.

E drept ca toti avem nevoia de a fi vazuti, validati, apreciati si de aceea, pentru multi dintre noi, online-ul e scena perfecta pe care sa jucam – din cand in cand – cate un rol care sa ne avantajeze.

Dar asta nu inseamna ca poza X sau filmuletul Y reprezinta viata noastra, rutina si modul in care traim zi de zi.

Cumva discutia aceasta imi aminteste de primele interviuri cu vedete pe care le urmaream in adolescenta la Tonomatul DP 2 cu Catalin Maruta, in vacanta de vara. Invitate pe scaunelele de ratan, cu picioarele goale si tinute lejere de plaja, cantaretele povesteau – spre mirarea mea naiva – cum viata lor nu inseamna doar spectacole si paiete, coafuri si machiaje sofisticate, ci si probleme cu vecinii, cu tevile, cu cistita sau chiar cu o digestie mai lenta.

Pe atunci descopeream cu mare uimire ca oamenii astia, din care vedeam numai bucati, in fond, atunci cand apareau la TV sau in concerte, au in final o viata cum o aveam noi toti – cu bune, cu rele, cu dezamagiri si tradari, cu dureri de spate si de cap. Facusem greseala de a extinde momentele lor de stralucire la intreaga lor existenta.

Astazi, discutia ramane in picioare si putini realizeaza constient ca o imagine pe Instagram sau un video Pe YouTube sunt momente deosebite, caci altfel nu am mai simti nevoia sa postam (asa cum nu ne pozam cand ne spalam pe dinti, de exemplu).

Dincolo de nevoia umana de a ne prezenta in fata lumii in cele mai bune ipostaze ale noastre, mai sunt si alte motive pentru care unii dintre noi sunt mai vizibili in online, cum ar fi domeniul profesional pe care l-am ales. Daca lucrezi in Comunicare, PR, Advertising sau Jurnalism, face cumva parte din jobul tau sa ai o opinie si un brand pe care sa-l construiesti cu fiecare mesaj pe care il prezinti comunitatii tale, dincolo de bucuria in sine de a impartasi cu alti oameni gandurile tale.

Poti fi vocal din indignare fata de anumite nedreptati, din dorinta de a semnala nereguli, de a propune masuri, de a atrage atentia, asa cum s-a intalmplat cand Social Media a aratat toata mizeria cu votul din diaspora.

Sau poti fi mai vizibil publicand imagini placute cu cafele si creme si pisici si alte decupaje frumoase din viata ta, care sa placa celor care te urmaresc. Pentru ca tuturor ne place sa stam planta cu mintea aiurea, sa uitam de cearta cu X, de fazele lui Y, de factura la gaze, de pandemie, de tot, si sa ne lasam purtati de imaginatie, nu de invidie.

In ce ma priveste, e clar ca nici viata mea nu e cea de pe Facebook. Ca dincolo de poza aia cu cafea si carti si o planta in fundal, sunt eu care aspir/ sterg praful/ ma enervez la racnetele copilului pe Fortnite/ ma sperii incontinuu la gandul pandemiei/ ma frustrez ca-mi lipsesc X lucru sau Y persoana/ ma ingrozeste ziua de maine.

Asa ca pe viitor, in fata unei pozute pline de #abundenta, sa ne linistim. Chiar daca o vedem pe una care – aparent! –, o duce foarte bine, ca toooata ziua umbla pe la mare si numai in cocteiluri o tine de vreo doua luni.

Nimeni nu le are pe toate si nimeni nu e suta la suta fericit. Si nu zic sa nu mai judecam/ barfim/ invidiem pe altii pentru binele lor, ci pentru al nostru. Pentru ca nimeni nu arunca cu r@#t fara sa se manjeasca el insusi pe manutze:))

VA ASTEPT SI PE CONTUL MEU DE INSTAGRAM!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *