Teme pentru acasa – 6 sfaturi pentru atenuarea nervilor!:)

Teme pentru acasa – 6 sfaturi pentru atenuarea nervilor!:)

Imi amintesc de temele din 1-4 de parca ar fi fost ieri. Foile rupte, tipetele, stersaturile cu radiera, nervii, frica, lacrimile mele, problemele nesfarsite de matematica, notiunile grele, blestemele mele in gand…

Si-mi amintesc de ele de fiecare data cand trebuie sa fac lectiile cu copilul meu.

Cumva ma apuca nervii foarte repede, ma scoate din sarite ca se foieste, ca se da ranit, ca ii vin in minte jocurile pe telefon, antrenamentele de fotbal, conflictele din parc, ma-sa mare din parcare.

Psihologul mi-ar spune ca nu eu, adultul de azi ma enervez, ci copilul interior care are inca vii in minte nervii lectiilor, frustrarea ca matematica e atat de greu de inteles, cati decilitri are un litru si cati hectometri sunt intr-un kilometru si cati mililitri sunt intr-un lighean de lacrimi de copil?

Ce gresim noi, ca adulti

Nu-i intelegem pe copii. Nu intelegem ca au varsta la care primul lor gand e jocul, parcul, prietenii, desenele animate, filmele cu super-eroi. Avem, asadar, asteptari nerealiste de la ei, iar asta e greseala noastra. Ne-ar conveni – exact ca invatatoarei – sa stea pe scaun, sa inteleaga din prima, sa scrie impecabil, sa fie roboti.

Uitam sa ne punem in locul lor. La 7 ani asta voiam? Sa stam pe scaun sa facem lectii ori sa-nvatam X poezie? Si-atunci de ce atata incrancenare cand copiii nostri se foiesc pe scaun, cer apa, cer mancare, cer la toaleta, numai ca sa scape de nenorocitele de teme.

Avem o frica teribila de a nu le rata lor viitorul si de a nu rata noi misiunea de parinti, iar frica e cel mai puternic generator de furie. Si s-ar putea ca, in final, sa fie mai mult despre noi decat despre ei.

Pentru ca, ne zicem in gand, daca ei nu inteleg materia progresiv, tot noi ne vom chinui mai incolo. Tot noi vom pierde timp interminabil cu lectii. Tot noi vom cheltui bani pe meditatii. Tot pe noi ne va arata societatea, planeta, galaxia cu degetul uite-i, ba, pe astia, cum a ajuns fii-su ca nu s-au ocupat de el.

Cum ii putem ajuta cu adevarat la teme

#1

Avand disponibilitatea necesara de a le explica de cate ori este nevoie. Ei nu sunt indeajuns de mari incat sa aiba rabdare (si motivatie!!!) sa-si faca temele, dar noi ca adulti ar trebui sa avem. Apropo de motivatie, din nou, noi, adultii, stim pentru ce ii trimitem la scoala, stim pentru ce au teme. Ei nu stiu si nici nu pot intelege ca scoala egal evolutie egal informatie egal – in final – bani.

#2

Nu le distrugem munca – asa cum e ea, rupandu-le foile. Nu ii strivim doar pentru ca putem. In cativa ani ne vor strivi fix ei pe noi, adolescenti fiind, si ne vor intoarce fiecare tipat pe care l-am indreptat vreodata inspre ei.

#3

Nu ii criticam, nu ii jignim. Sunt indeajuns de mari incat mesajele noastre negative catre ei sa ramana intiparite forever. V-am zis deja cat de bine imi amintesc si azi de lectiile din 1-4.

#4

Ii asiguram ca ii intelegem, spunandu-le ca stim ca poate si-ar dori sa faca altceva, dar ca temele sunt un bun prilej de a-si antrena mintea, asa cum ne antrenam corpul practicand sportul preferat.

#5 

Ne amintim ca sunt fiintele pe care le iubim cel mai mult si de aceea – tocmai pentru ele – facem cel mai intens efort de a fi calmi, rabdatori, empatici, iubitori. Si ne mai amintim ca daca ne-ar cuprinde furia, la munca, de exemplu, acolo ne-am putea abtine si n-am zbiera sau scutura oricare dintre strainii de care nu ne pasa.

#6

Avand umor (sau cel putin deschidere catre a glumi atunci cand lucrurile o iau razna). Stiu ca acesta a cel mai greu sfat. Si fix de asta l-am si lasat la urmaL

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *