Ajuta copiii sa invete! Fii #Erounestiut!

Pe Ema de la World Vision Romania am cunoscut-o anul acesta. Nu ne-am intalnit niciodata fata in fata, desi am planuit de mai multe ori sa iesim. Cred ca ne-a apropiat pasiunea pentru cauzele sociale, dorinta de a fi alaturi de copiii din medii defavorizate, de a-i sprijini cumva si de a le aseza destinul pe un fagas mai bun.

Amandoua stim cat de mult au acesti copii nevoie de noi si de cat de putin e necesar sa contribuim pentru a le face viata mai buna. De aceea, m-am bucurat enorm cand mi-a spus ca s-a alaturat echipei World Vision Romania.

Asa am aflat si eu despre copiii pe care i-a ajutat organizatia, dintre care mi-ar placea sa v-o prezint pe Kitty, eleva de 10 la BAC care a reusit sa-si invinga conditia precara, oricat de batatorita pare formularea.

Preiau textul exact asa cum apare pe blogul World Vision Romania, pentru ca nu stiu daca i-as putea impregna mai mult emotie decat au facut-o colegii Emei, care au scris textul.

Cristina Telegas

Kitty, eleva de 10 la BAC: Ar trebui descurajata goana dupa note

„Nu eram deloc sociabila, ma simteam mai in largul meu sa vorbesc cu cainii, decat cu oamenii” – e marturisirea Cristinei Teglas, Kitty cum ii spune toata lumea, care ni s-a lipit de timpan.

Se intampla in urma cu vreo 2 ani, in ultimele zile ale taberei IGNITE, o tabara anuala de dezvoltare personala organizata de World Vision in parteneriat cu Steelcase. Kitty, azi absolventa de liceu si proaspata studenta la Facultatea de Psihologie, era o adolescenta baietoasa, introvertita si chiar usor agresiva cu cei care incercau sa se apropie. Era modul ei de a se apara de posibile dezamagiri, de nedreptati, de lume.

Kitty a fost inscrisa in proiectele World Vision inca din clasele primare, a avut mereu rezultate foarte bune si i-a placut sa invete, sa experimenteze. Dar isi petrecea timpul liber cu ea insasi, jucandu-se in nisip sau „pedaland incontinuu spre nicaieri”, isi aminteste ea, in timp ce parintii, ambii muncitori, se straduiau sa asigure cele necesare familiei. Momentul transformarii ei a fost trecerea in programul „Vreau in clasa a IX – a”.

„Am inceput sa vizitam locuri la care visam de multa vreme, am cunoscut oameni superbi si m-am dezvoltat foarte mult ca persoana. Am invatat cat de important este sa faci parte dintr-un grup unit si sa primesti sprijinul de care ai nevoie. Activitatile care au avut cel mai mare impact au fost tabara IGNITE si excursiile, pentru ca acestea presupuneau socializare si eu aveam mare nevoie de asta”, povesteste Kitty.

Pe Kitty, in special dupa transformarea din copila baietoasa in tanara de azi, o dam adesea drept exemplu de constiinciozitate si de implicare. A fost mereu prezenta la activitati, are initiativa si se revolta cand nu e ascultata. Pentru bacalaureat a stat cu nasul in carti si a participat si la meditatiile noastre online. Dar, la fel ca pe multi tineri inteligenti din tara noastra, acest sistem de educatie bazat inca pe toceala, nu o multumeste.

Ma deranjeaza faptul ca in scoala sunt apreciati doar cei care invata bine la toate materiile, nimeni nu incearca sa observe pasiuni, talente si alte calitati ale elevilor. Cred ca ar trebui descurajata goana dupa note si promovata pasiunea, cultivat interesul pentru anumite materii, astfel incat tinerii sa isi poata descoperi adevaratele calitati, nu doar sa stie lectia la perfectie”.

O spune eleva care a luat 10 la toate probele de Bacaluareat, dar care e constienta ca nu rezultatul in sine, ci bagajul de informatii cu care pleaca din scoala va sta la baza unei vieti prospere si ii va facilita reusita profesionala. „Viata nu este despre lucrurile materiale, nu este despre modul in care te vad ceilalti, ci despre cum vrei TU sa fii. Incercati sa faceti tot ce va sta in putinta pentru a fi acea persoana pe care ati dori sa o intalniti la fiecare pas”.

Asa-i ca investitia in copii precum Kitty merita tot efortul? In ea vedem viitorul si acea schimbare pe care si ea, si noi ne-o dorim.

Sunt peste 6.600 de copii din mediul rural care, desi au aceleasi drepturi ca si cei de la oras, nu au posibilitatea sa se dezvolte si nu indraznesc sa viseze.

Nu e intotdeauna doar despre ajutorul financiar, ci si de acces la programe de educatie, de crearea de oportunitati, de timp dedicat lor, de sprijin emotional si de incurajare atunci cand au mai mare nevoie. In mediul rural, lucrurile astea lipsesc aproape cu desavarsire.

Noi suntem de 30 de ani alaturi de ei si, cu ajutorul unor #Eroinestiuti, care fac bine fara sa caute recunoastere, le deschidem orizonturile prin educatie.

Acum poti sa fii si tu un #erounestiut. Doneaza 4 euro/luna prin SMS la 8864 cu textul SPERANTA, pentru ca mii de copii sa continue sa invete!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *