Copiii, educatia sexuala si prevenirea bolilor transmisibile

Copiii, educatia sexuala si prevenirea bolilor transmisibile

Declarativ, cu totii suntem oh-so-cool. Moderni, misto, deschisi la minte, scoliti, umblati, cablati.

In fapt, suntem batrani si batraniciosi, avem prejudecati si viziuni inguste si incetosate. Iar asta se vede cel mai bine atunci cand vine vorba de subiecte precum sexualitatea, religia, politica sau educatia sexuala a copiilor nostri.

Pentru multi, a-i educa pe copii in acest sens echivaleaza cu a-i incuraja sa faca sex. Sex nebun, desfranat si dezmatzat, cum ziceau bunicile odinioara.

Pentru aceasta categorie, a educa (sexual) nu inseamna – paradoxal! – a educa. Adica a-i invata cand si cum sa inceapa viata sexuala, ce presupune o viata sexuala activa, ce riscuri sunt, cum sa se fereasca de ele, de boli, de sarcini.

Pentru acesti oameni, a-i educa pe copii sexual inseamna de fapt a nu-i educa. Ei cred ca educatia sexuala inseamna sa-ti impingi copilul spre pacat si pierzanie.

Pentru cei care stiu insa ca educatia – sexuala sau financiara sau de oricare ar fi ea – inseamna fix asta, EDUCATIE, adica cunoastere!, as avea cateva informatii interesante pe care le-am aflat de la Diana Stanculeanu, acum cateva saptamani, cand am participat la conferinta „Educatie pentru sanatate”.

Asadar, cand vorbim de educatie sexuala, de cele mai multe ori ne lovim de tabu, de prejudecati, de ignoranta.

NU suntem educati sexual!

Stiati ca…

  • România este pe primul loc in Europa la sarcini in adolescenta?
  • la 15 ani, 1 din 10 fete si 3 din 10 baieti au deja o viata sexuala activa; dintre acestia doar 40% au folosit un prezervativ si doar 7% pilula contraceptiva?

E bine de stiut ca recomandarile specialistilor sustin ca educatia sexuala trebuie sa fie adecvata varstei si nivelului de dezvoltare a copilului, etapizata si atenta la diferentele de gen.

Adica nimeni nu ne va invata copiii altceva decat pot si trebuie ei sa cunoasca la varsta pe care o au intr-un anumit moment.

Iar ceea ce le spunem din acest punct de vedere trebuie sa fie in acord cu…

  • nivelul lor de dezvoltare cognitiva, emotionala si sociala;
  • capacitatea lor de intelegere si procesare a informatiilor;
  • relevanta acelor informatii pentru sanatatea si protectia copiilor nostri , dar si pentru contextul concret de viata in care acestia se dezvolta – familie, comunitate.

Copilaria mica si prescolaritatea  – caracteristici

  • Apare curiozitatea  copiilor fata de corp, diferentele anatomice dintre fete si baieti, functiile organelor genitale, de unde vin/ cum se fac copiii,  diferitele cuvinte cu conotatie sexuala auzite in anturaj.
  • Aceasta curiozitate este normala si acopera o nevoie oarecum superficiala de informatie, asa ca sunt de evitat raspunsurile detaliate, complicate si tehnice; raspunsul relaxat si natural este fundamental.
  • Deosebit de importanta, dar in acelasi timp neglijata la aceasta vârsta, cu precadere in contextul intrarii in comunitate (gradinite, centre de zi), este discutia despre atingerile potrivite si nepotrivite, in vederea protejarii copiilor de diferitele forme ale abuzului sexual.

Scolarii – caracteristici

  • Inteleg la un nivel mai profund aspectele sexualitatii umane;
  • Vor fi interesati si vor cere informatii, uneori tehnice, cu privire la conceptie, sarcina, nastere, orientare sexuala;
  • Curiozitatea este mai degraba inginereasca, copiii fiind interesati de procesele din spatele diferitelor aspecte ale sexualitatii;
  • Informatiile pot fi dublate de discutii legate de intimitate, iubire, atasament, respect, incredere si comunicare;
  • Scolarii mari, in prag de pubertate, vor fi direct interesati de toate schimbarile biologice, hormonale si emotionale aduse de aceasta noua etapa de dezvoltare.

Pubertatea – caracteristici

  • Observam un nivel superior de intelegere asupra relatiilor inter-umane, inclusiv sexuale, ceea ce permite aducerea in discutie a limitelor, regulilor, acordului cu privire la diferite comportamente ce tin de intimitatea fiecaruia dintre noi, precum si a regulilor de protectie din perspectiva unei sarcini sau a imbolnavirii.
  • Este important sa ne asteptam ca in perioada pubertatii, multi dintre copiii nostri sa ne informeze ca au deja un prieten sau o prietena, ceea ce va permite o nuantare suplimentara a discutiilor din sfera sexualitatii si relatiilor interpersonale si o imbogatire a acestora cu mituri referitoare la comportamentul sexual si la diferite stereotipuri de gen.
  • Este momentul in care, educatia sexuala poate sa consolideze la nivelul puberilor atitudini responsabile fata de corpul nostru si al celuilalt, fata de relatia dintre doua persoane, pe baza empatiei, comunicarii autentice si a respectului fata de intimitate.

Adolescenta – caracteristici

  • Actul sexual nu este doar despre corp ci despre comunicare, emotie, incredere, siguranta si protectie;
  • Viata sexuala inseamna alegeri si responsabilitate.
  • Multi dintre adolescenti vor putea deja sa aduca in discutie nu doar intrebari si curiozitate, ca in etapele anterioare, ci experienta lor directa.
  • Educatia sexuala a adolescentilor acopera numeroase dimensiuni ale vietii lor sociale si emotionale – presiunea gastii, presiunea partenerului, abstinenta, stima de sine, confort cu propriul corp,  asocierea maturizarii cu o viata sexuala activa, intimitate emotionala, indragostire, prima inima frânta, prima experienta sexuala, seductie, fidelitate, hartuire, LGBT, avort sau pornografie.

Acestea ar fi doar cateva lucruri pe care e bine sa le stim. Si sa intelegm ca nu cunoasterea unor lucruri, ci tocmai ne-cunoasterea lor ne aduce in situatiile de care ne temem cel mai mult.

Nu educatia sexuala ne impinge in pacat. Ci tocmai non-educatia si ne-stiinta a ceea ce inseamna sexualitate e marea problema. A evita anumite zone nu inseamna ca acele zone nu exista. Si faptul ca nu vorbim despre anumite lucruri nu inseamna ca lucrurile cu pricina nu exista.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *