Vacanta in Thassos, aricii de mare si cel mai tare tunet din Univers

Vacanta in Thassos, aricii de mare si cel mai tare tunet din Univers

Am ajuns in Grecia pentru prima oara anul acesta. Am avut mereu o temere sa ies din tara cu copilul, sa fiu departe de clinica lui privata, asa ca am ales in fiecare vara Mamaia, 3 stele, mare cu alge (&pipi), chelneri sferto-docti, mancare-cah, servicii-yachhh.

Plecam mereu cu steamer-ul si cana electrica dupa mine si ii gateam fierturi in camera, pe care abia le manca… dar cel putin stateam linistita ca riscul de Ecoli sau enterocolite constantzene era redus semnificativ, deci singurul meu argument in alegerea destinatiei de vacanta a fost proximitatea fata de Bucuresti.

In ultimii doi ani, insa, majoritatea prietenilor si cunoscutilor mi-au povestit de Grecia, de cat e de minunata, bai ce ape, ce mancare, ce oameni, ce peisaje…. incat am zis si eu hai frate sa las naibii steamer-ul si sa vad ce ape, ce mancare, ce oameni, ce peisaje

Si am plecat in Thassos cu niste prieteni care mai fusesera acolo cu copiii in cateva randuri. Deci stiau locul si locurile, stiau tavernele, aveau tot know-how-ul care sa ma faca sa ma simt mai putin pe alta lume, ratacita ca Robinson Crusoe.

Golden Beach
La Golden Beach intinsura e mare, insa orice ne-inotator e dotat cu un colac strasnic:)

Problema cu care am plecat la drum, la 2:45 noaptea, a fost chiar drumul in sine:)

Si rabdarea mea, si a copilului e mica-mica fix ca p@&a de furnica, asa ca m-am asteptat sa traiesc cele mai horrror 10 ore din viata mea. Which I sort of….

In fine.

Drumul pana in Thassos si muntii din Bulgaria

Plecand in toiul noptii, a fost bine pentru ca drumul e liber, pasagerii sunt ametiti, perceptia distantei e estompata de oboseala, ma rog, timpul trece, masina merge, nerabdarea amorteste intr-un soi de resemnare anesteziata….

Ce m-a terminat au fost serpentinele si muntii vietii – toata Bulgaria, traversata de la nord la sud printr-un sir infinit de munti, din care sa zic ca abia am iesit pe la finalul calatoriei, cand eram deja in partea continentala a Greciei.

Pescarusii de pe feribot

Thassos-ul e frumos, am mers mereu in alte locuri, la alte plaje, problema e insa ca fiecare deplasare pe insula se face cu masina, tot prin munti, prin niste serpentine care iti urca toate sucurile gastrice in gat si care te fac sa te intrebi daca nu cumva, pentru la anul, Breaza nu ar fi o varianta mai safe pentru tine si pentru intestinele tale de printesa:)

Doar ca peisajele sunt intr-adevar spectaculoase si tot raul trece de indata ce cobori.

Plajele din Thassos

Noi am fost cazati in Skala Potamia, la 3 minute de Golden Beach, una dintre cele mai largi plaje din Thassos, daca nu cumva cea mai mare (cel putin din cate am vazut eu).

Aici mi-a placut spatiul aerisit si faptul ca nu stau 3 sezlonguri unele peste altele ca sa incapa toti romanii veniti in vacanta si cei 3 greci si 2 bulgari care isi mai croiesc si ei drum pe insula.

Apa e calda, iar intinsura mare, asa ca pentru copii e locul ideal.

In alta zi am fost la Marble Beach, cea mai frumoasa plaja din cate am vazut si nu credeam ca voi vedea vreodata. Mi-e groaza de avion, asa ca nu-mi imaginez ca voi simti la talpi nisipurile din Bora Bora, insa aici e fix ca in vederile din Seychelles.

Daca vii prima la Marble Beach, te poti poza rapid cu toate locurile misto de aici:)

Apa e limpede cristal, iar pe jos sunt numai pietricele albe de marmura care fac ca aspectul sa fie inca si mai exotic. Golful e insa unul mic, iar sezlongurile putine, asa ca cine vine aici stie ca trebuie sa fie la primele ore ale diminetii ca sa prinda un loc si pe uscat, dar si in apa.

Pentru copiii si adultii ne-inotatori locul nu e ideal, pentru ca dupa cativa metri apa devine deodata foarte adanca, insa e perfect pentru pozele in stil balena esuata facute la mal, in apa de 3 cm, in stil Baywatch:) Eu am vreo cateva:)

Alte plaje la care am mai mers au fost Paradise Beach (perfecta pentru iubitorii de valuri) sau Papalimani, unde am prins primul arici de mare din viata mea.

Plaja Papalimani

Aricii de mare au fost o alta temere cu care am plecat la drum dat fiind ca, dupa ce citisem cateva site-uri si forumuri, parea ca toata apa greceasca e captusita de tepi mici si negri.

Ce am descoperit e insa ca aricii chiar stau numai la stanci si pietre mari, de care se prind si unde raman nemiscati cu orele. La Papalimani am pasit pe primele pietre (aveam incaltari speciale de la Decathlon) si, cu doua bete, am scos un arici de mare pe mal, ca sa-l vedem mai bine, inainte de a-l pune inapoi de unde-l luasem.

Am repetat operatiunea la Aliki, unde, pe stancile mari din stanga, am gasit cea mai mare comunitate de arici, spectaculoasa si ca numar si ca negreala:)

Aricii de mare de la Aliki Beach
Aliki, vedere de sus
Drumul ce duce spre vechea cariera de marmura de la Aliki
Fosta cariera de marmura de la Aliki

In penultima noapte, inspre zori, a fost o furtuna scurta, dar intensa, insa ce a facut-o memorabila a fost un tunet atat de puternic, asa cum eu nu am auzit vreodata, o detunatura, o bubuiala, ceva ascutit si puternic, ca o explozie de tun isteric, de-am zis ca crapa insula-n doua.

Mancarea din Thassos

E buna, iar in unele locuri chiar buna-buna.

Skala Potamia, restaurant Capitan

In Skala Potamia, unde am stat noi, cel mai mult mi-a placut la Capitan, unde am mancat peste proaspat (barbun) si fructe de mare MARI la gratar, iar la taverna Theagenis farmecul l-a dat mica formatie care a cantat ore intregi muzica greceasca autentica.

Un preparat-vedeta al Thassos-ul e mielul, pe care multe taverne in munti il fac domol, la rotisor, asa cum l-am gasit noi in Theologos (cel mai vechi sat de pe insula), la Stelios.

Restaurant Stelios, localitate Theologos, cel mai vechi sat de pe insula
Miei si iezi la rotisor la Stelios
Theologos, cel mai vechi sat de pe insula

In rest, las mai jos cateva idei razlete despre ce am mai descoperit eu in Thassos:

  • Nu primesc bacsis la restaurante. Noi am dat la inceput si am primit mereu restul, la centima.
Miel la rotisor la Stelios, taverna din satul Theologos
Paste cu fructe de mare la taverna Capitan
Cod la gratar cu salata in gura:)
  • Comanda se aduce foarte repede. Foarte rar, la pestii alesi din vitrinele lor, dureaza putin mai mult, in rest timpul de asteptare e foarte mic.
  • La final, se aduce desert din partea casei. Oriunde am mancat, am primit, deci presupun ca e un obicei al locului.
  • Pregatiti-va sa vedeti multe pisici. Urecheate, botoase, costelive, pofticioase, insistente.
  • Chelnerii sunt foarte amabili, se asaza cu tine la masa, iti explica tot ce vrei sa stii si iti fac recomandari foarte bune in functie de ce le spui tu ca iti place sau nu.
  • Insula e muntoasa, asa ca drumurile sunt pline de serpentine stranse, spaima oricarui stomac sensibil.
  • Plajele nu au scoici, ci doar pietre. Pietre frumoase, albe, rosii, cu dungi, cu puncte, insa scoicile lipsesc aproape de tot. Eu una am adunat un sac de gunoi plin cu pietre, cu care am decorat si ghivecele cu flori, si vasele goale din sticla:)
  • Meniurile sunt scrise in greaca, engleza, bulgara, dar si in romana, iar chelnerii vorbesc destul de bine limba noastra.
  • Apa de mare e atat de sarata, incat, daca iti intra in ochi, senzatia de usturime e urata rau:(
  • Oamenii sunt foarte corecti, calmi si civilizati in trafic.
  • Problemele tehnice auto se rezolva rapid si bine. Noi ne-am trezit cu placutele de frana duse (desi verifcasem masina in tara la un service), am dat din intamplare peste Dagiamas – Car Mechanic, care a adus de pe continent piesele necesare a doua zi la prima ora. Tarif foarte ok.

Din pacate, cu numai o zi inainte sa ne intoarcem in Romania a fost ciclonul din Halkidiki, care a maturat statiunile din zona si a transformat distractia in tragedie in doar 20 de minute.

In Thassos, initial se daduse cod rosu pentru intreaga noapte dinspre 10 inspre 11 iulie, pentru ca apoi sa-l modifice in portocaliu. La munte, ploile sunt ploi, iar tunetele sunt tunete, asa ca toata desfasurarea de forte a fost suficient de intensa incat sa-mi dea, in ziua plecarii, o stare accentuata de frica.

Mi-a fost teama si pe feribot, care se balanganea serios la un moment dat, desi valurile nu erau mari, mi-a fost teama si in Grecia continentala, unde erau inca nori destul de negri, pe scurt, tot drumul de intoarcere am avut o senzatie aiurea de panica din cauza a tot ceea ce se petrecuse atat de aproape de noi.

Plus gandul ca o femeie, plecata in vacanta alaturi de fiul ei, si-a incheiat in Halkidiki toata calatoria pe Pamant…

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *