Reincarnarea digitala. Sau cate vieti avem in viata reala?

Copiii nostri petrec atat de mult timp in mediul digital (raportat la generatiile anterioare, bineinteles) si traiesc atat de mult in lumea dinamica a jocurilor online, incat perceptia lor asupra realitatii e tot mai alterata.

Iar asta inseamna ca nu constientizeaza ideea de consecinta, de urmare a faptelor sau vorbelor. In jocuri, totul e reversibil si rezolvabil intr-o secunda.

Te-a impuscat unul in Fortnite? Nici o problema. Gasesti un Med Kit, bei solutia aia verzulie si gata, ai 100% viata.

Te-a omorat? Dai Replay si esti ca nou.

In joc, daca dai chix intr-o viata, ai oricand la dispozitie optiunea de a relua jocul, de a reincepe o noua misiune.

Un fel de reincarnare digitala!

Traind atat de intens intr-un astfel de mediu si jucand viata digitala dupa aceste reguli non-reguli, nu e de mirare ca, reveniti la cruda realitate, copiii nostri sunt uimiti sa constate ca, daca sparg un pahar de pilda, nu au optiunea de Undo. De revenire la un moment anterior spargerii paharului.

Sau daca isi crapa unul altuia capul, nu au optiunea de a bea un Med Kit care sa le duca imediat nivelul de sanatate la 100%.


Reincarnarea digitala. Sau cate vieti avem in viata reala?

Ceea ce e rau.

Foarte rau, pentru ca acest creier al lor are de gestionat, de inteles si de disociat doua moduri de actionare complet opuse: realitatea liniara si unidirectionala versus mediul digital in care putem merge inainte si inapoi fara probleme, in care murim si reinviem, ne ranim si ne reparam – totul intr-o secunda.

Ma gandeam ca si noua adultilor ne este greu sa facem diferenta dintre real si fictiune. De exemplu, cat timp dupa ce vedem un film de groaza persista inca in mintea noastra o senzatie acuta de frica? Cu toate ca stim ca ceea ce am vazut e pura fictiune, creierul nu poate iesi atat de rapid din mood-ul horror si reveni la linistea realitatii adevarate pe care ne-o ofera casa noastra, lumea noastra fara zombi, morti, fantome sau criminali in salopeta cu secure-n cap.

Pentru copii, e cu atat mai greu sa inteleaga ca, desi in joc se pot rani sau omori pentru ca apoi sa avem iar 100% sanatate, in viata reala totul merge intr-o singura directie si dupa o cazatura zdravana, nu bea nimeni un Med Kit ca sa-si revina in 3 secunde.

Mi-am dat seama de toate acestea zilele trecute, dupa ce baietelul meu, infuriat de telefoanele unui prieten de-al lui in timp ce eu dormeam, i-a dat pe loc Block pe WhatsApp. Prietenul respectiv s-a suparat, in timp ce copilul meu habar n-avea de ce, ii pot da oricand Unblock, care-i problema.

Pentru ei, granita dintre real si fictiune e estompata spre inexistenta, iar regulile (infinit mai relaxate) din mediul online sunt transferate automat si in viata reala. Ti-am dat Unfriend? Nu-i bai, ne reimprietenim la loc.

Mi-ai dat Unfollow? Un simplu click si gata, sunt iar prezenta in News Feedul tau.

Mi-a placut foarte mult cartea „Future Minds. How The Digital Age Is Changing Our Minds, Why This Matters And What We Can Do About It” de Richard Watson.

Chiar de la inceput, autorul atrage atentia ca, inclusiv in cazul nostru, al adultilor, a devenit imposibil sa intarziem la o intalnire, de exemplu. N-ai cum sa mai intarzii de vreme ce totul poate fi Rescheduled intr-o clipa. Asadar, incepe sa se formeze si la noi acelasi reflex de a considera ca lucrurile sunt reversibile.

Ca putem reveni la „setarile din fabrica”.

De aceea, e posibil sa ajungem in punctul in care vom prefera sa interactionam cu digitalul (mult mai permisiv) decat cu lumea reala (care ne pune sa suportam consecintele faptelor noastre). Devenim, alaturi de copiii nostri, generatii si Reset-ului si ne asteptam ca, daca ceva nu merge bine, dam un click si o luam instant de la capat, cu toate ca noi suntem „digital immigrants” iar ei „digital natives”.

In final, as vrea sa mai adaug doar faptul ca scriam acest articol in timp ce copilul meu juca Fortnite cu un prieten. I-am strigat la un moment dat sa inchida jocul si sa se joace si cu jucariile.

Stai sa-l mai omor o data pe Andrei si inchid!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *