Generatia cu cheia de gat si cureaua la fund

Sunt obsedata de curatenie, de control si – merci, coronavirus! – de un milion de alte ganduri mai nou. Ca multi dintre voi, incerc sa traiesc cu anxietatea, aplecarea catre comportamentele obsesiv-compulsive sau diversele psihoze de data recenta.

In fine.

Apropo de curatenie, am o chestie opusa asa-numitilor „hoarders” („adunatori”, in casa carora se strang mormane de lucruri). Tot ca un soi de dereglare psihologica, asa cum este si impulsul de a strange cat mai multe obiecte (in incercarea evidenta de a compensa alte lipsuri emotionale), mie imi vine mereu sa arunc.

Haine, obiecte, diverse, nu stiu, nu vreau sa tin lucruri pe care nu le (mai) folosesc sau care nu imi (mai) plac. Si asa am ajuns zilele acestea la biblioteca.

Cartile strang praf si, mai ales daca sunt volume care nu m-au dat pe spate si la care stiu ca nu voi mai reveni, vreau sa le dau. Asa ca mi-am facut un teanc generos, am incercat sa le ofer, insa n-am gasit cui si m-am indreptat catre un anticariat.

Una dintre aceste carti, „Parinti linistiti, copii fericiti”, de Laura Markham, e o carte pe care am cumparat-o si citit-o demult. Probabil ca, in urma cu cativa ani, m-am concentrat mai mult pe paginile care vizau varsta copilului meu, pentru ca acum, vrand sa verific daca s-o dau sau s-o pastrez, am rasfoit-o fix la capitolele care ma intereseaza in acest moment: intervalul 9-10-11 ani.

E foarte dureros sa descoperi ca bataia este un subiect atat de specific acestei varste. Sau specific INCEPAND cu aceasta varsta.

Am crezut – sau mai degraba sperat – ca asta sa fi fost o problema a generatiei mele (30+), crescuta cu cheia de gat si cureaua la fund, cu pedepse si prea putina informatie in ce priveste sanatatea emotionala a copiilor.

Am mai scris despre agresivitatea asupra copiilor si despre…

Acum, insa, as vrea sa redau cateva dintre fragmentele din carte legate de agresivitatea verbala sau fizica asupra copiilor nostri, care m-au impresionat cel mai tare recitind partea aceasta a volumului.

Sunt sute de studii care arata ca pedepsele corporale primite in timpul copilariei sunt asociate cu o serie de comportamente negative la adulti. Chiar si un numar limitat de situatii in care suntem loviti in copilarie este asociat cu accentuarea simptomelor de depresie la adulti”. (Aviz celor care se intreaba de ce sunt anxiosi si cu o predispozitie clara catre depresie!)

Mai rau, pedepsele corporale au o legatura directa cu un numar de 9 alte cauze negative, inclusiv: o rata mai ridicata de agresivitate, tulburari de sanatate mintala sau probleme in relatia cu parintii (agresori!).

Gandeste-te cum e cand sotul sau sotia ta isi pierde rabdarea si incepe sa tipe la tine. Si imagineaza-ti cum ar fi sa fie de 3 ori mai mare si se apleaca inspre tine. Imagineaza-ti cum ar fi sa depinzi total de el, ca cel care te hraneste si iti ofera adapost, siguranta si protectie. Imagineaza-ti ca este principala ta sursa de iubire, incredere in sine si informatii despre lume si ca nu ai unde sa te duci in alta parte. Dupa care, ia toate aceste sentimente si amplifica-le de o mie de ori. Cam asa simte copilul cand ne pierdem noi rabdarea cu el.”

„Furia indeparteaza copiii de noi, la orice varsta.”

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *