Cine e Math Person. Sau ce anxietate traiesc „afonii” la Matematica.

Cine e Math Person. Sau ce anxietate traiesc „afonii” la Matematica.

(Cine e Math Person. Sau ce anxietate traiesc „afonii” la Matematica. – Foto: Pexels.com)

De curand, in feedul meu de Facebook unul dintre prietenii mei a share-uit un articol despre mecanismele psihologice care se declanseaza in cazul persoanelor (deci adulti, nu elevi!) care nu inteleg Matematica.

Cum m-am regasit intru totul si in profilul pasionatului de Psihologie si al neintelegatorului de Matematica, subiectul mi-a starnit un interes profund.

Problema intelegerii Matematicii trezeste in multi dintre noi – adulti deja astazi – amintiri dureroase si emotii profunde. N-am sa uit niciodata cat de greu am inteles care e treaba cu multiplii sau submultiplii metrului/ gramului/ litrului si nici cum invatatoarea mea, distinsa doamna D.C, – intr-un act educational de inalta clasa – m-a izbit cu capul de tabla pentru ca nu stiam sa rezolv o trasnaie de exercitiu.

Specialistii vorbesc de asa-numita Math Trauma – chestiune ce are numeroase cauze si efecte, pe unele dintre ele insa profesorii si parintii putandu-le influenta in mod semnificativ. De pilda, atunci cand ne judeca pentru ca…

  • nu intelegem din prima nanosecunda care e treaba cu ecuatia lui Drake, desi „draga, ti-am explicat atat de bine”;

 

  • nu reusesti sa calculezi in doi timpi si trei miscari cat fac 7 la puterea „n” inmultit cu 38765 radical din 3 (lulele);

 

  • ti se cere sa fii la fel de bun la Mate cum esti la Romana, Biologie sau alte stiinte unde nu trebuie neaparat sa „intelegi”, ci mai degraba sa citesti si sa memorezi pana retii anumite informatii si le integrezi in sistemul tau general de cunostinte.

Se pare ca in acest al treilea punct s-ar afla insasi cheia, dat fiind ca primul pas pentru a antrena/ forma o gandire de tip matematic este intelegerea principiilor de functionare a Matematicii.

Astfel, spre deosebire de discipline pe care le invatam prin „memorare”, Matematica trebuie inteleasa intai de toate la nivel „molecular” sau de structura. De aceea, uitam mult mai usor informatiile pe care le memoram decat informatiile pe care le intelegem la nivel de „pattern”.

Cum ne putem antrena gandirea logica, bazata pe tipare de functionare? Nu stiu daca noi, adultii de azi, nu suntem cumva cazuri pierdute, insa pentru copii specialistii sugereaza, pe langa studiul propriu-zis, evident, jocuri de tip Sudoku sau Ken Ken si chiar incurajarea continua a argumentatiei.

Altfel spus, trebuie sa-i obisnuim sa explice de ce au facut/ spus un anumit lucru sau de ce au anumite preferinte, fapt ce deschide noi discutii. In primul rand, asta presupune ca parintii sa nu le dea porunci copiilor, ci sa-i sfatuiasca/ indrume sa adopte un anumit tip de comportament, explicandu-le totodata de ce le cer acest lucru (ceea ce declanseaza sentimentul de a fi respectat si validat de catre parinte).

Pe de alta parte, dialogul de tip argumentativ ii ajuta pe copii sa-si recunoasca emotiile/ sentimentele si sa le verbalizeze („Am tipat, pentru ca mi-a fost frica…”), un castig enorm daca ne gandim la adultii care habar n-au ce sentimente ii anima atunci cand se poarta intr-un anumit fel. Sau care nu inteleg ca agresivitatea le tradeaza nesiguranta si ca laudarosenia le dezveleste frustrarile, neimplinirile, lipsurile…

Revenind la „Math Trauma”, din pacate profesorii si parintii pot face un rau ireversibil atunci cand – indeosebi in primii ani de scoala – pun etichete generale copiilor care nu inteleg doar o anumita disciplina, Matematica in acest caz.

Atunci cand ii spui unui copil din clasele primare ca „nu stii”, „esti greu de cap/ batut in cap” doar pentru ca el nu pricepe care e treaba cu hectolitrul, el va intelege ca la modul general „nu stie” sau „e greu de cap”.

Din acest punct stima de sine incepe sa scada, curajul de a-si expune punctul de vedere scade si el (pentru ca nu vrea sa repete experienta negativa de a i se zice ca e „batut in cap”) si astfel din zona Matematicii alunecam usor in zona profunda a Psihologiei.

Astfel, de la articolul initial am ajuns la alte articole si, din hyperlink in hyperlink, am descoperit ca:

  • multi adulti considera ca nu sunt „Math Persons” si ca nu pricep Matematica, fara sa se stie exact daca nu cumva actioneaza in virtutea unei etichete primite inca din primii ani de scoala (40% dintre americanii intre 18-24 ani declara ca „n-am fost niciodata bun la Mate”).

 

  • inca din anii ′50 exista notiunea de „Math Trauma” sau „Math Anxiety”, cu referire la un eveniment sau serie de situatii in care un anumit individ s-a simtit umilit, ranit (emotional) sau in pericol intr-un context ce are legatura directa cu Matematica.

 

  • au fost identificate si infirmate o serie de prejudecati, cum ar fi, de exemplu, aceea ca intelegerea Matematicii este ceva innascut. In fapt, studiile arata ca, adesea, creierul uman se poate antrena si adapta, in functie de activitatile noastre intelectuale.

Asadar, problema e complexa si complicata. Inainte de a-mi da aici doctoratul in Psiho-matematica, mai adaug doar ca acesta este articolul care a declansat aceasta peroratie ne-stiintifica:)

 

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *