Cum am (sferto)scapat de frica de zbor

Cum am (sferto)scapat de frica de zbor

Pentru cine nu stie, frica de zbor poate fi paralizanta.

Ca orice fobie.

Irationala (sau prea putin rationala), sufocanta, agonizanta, isterizanta.

Frica de zbor e mutilanta si pentru fricos si pentru cei din jurul lui.

Te limiteaza si ii limiteaza.

Frica de zbor e cat se poate de serioasa si de dureroasa, cu atat mai mult cu cat traim intr-o lume in care a evita zborul e ca si cum ai evita internetul.

N-ai cum. E acolo, e parte din viata noastra. Avionul e contemporan cu noi.

Deschizi geamul – vezi un avion.

Deschizi usa – vecinii de vizavi taraie un geamantan pe roti „plecam 2 zile la Viena, un city beak pe relaxare, de 2 luni n-am mai plecat”, in timp ce te gandesti ca pentru 2 zile tu n-ai merge mai departe de Snagov.

Deschizi Facebook-ul, ai deja un mesaj de la o prietena care te intreaba daca nu vrei sa mergeti la vara, in Grecia, sub doua ore de zbor, fata.

Stiu toata teoria. Aia cu statisticile, cu avionul care e cel mai bun prieten al omului sigur mijloc de transport, stiu.

Cum am (sferto)scapat de frica de zbor

Dar anxietatea nu e rationala.

Prima data am zburat la 20 si un pic de ani. In Elvetia, intr-un press trip, la sediul Nestle din Vevey, cu Austrian Airlines.

Nimic din programul artistic la care urma sa iau parte nu anunta declansarea nebuniei.

La prima vedere, calatoria de cateva zile avea sa fie ceva deosebit (si a fost), organizata in cele mai bune conditii (si au fost), alaturi de colege misto de la alte reviste glossy (si au fost).

Dar inainte inca sa ma urc pentru prima data in viata mea intr-un avion am simtit o presiune in piept de care n-am scapat decat in momentul in care am revenit la Bucuresti si care ma reapuca de fiecare data cand vine vorba sa plec undeva pe calea aerului.

Am citit multe despre frica de avion, motivele psihologice care o declanseaza si cam tot ce se afla in spatele anxietatii in general.

Nu intru acum in zona asta, ce vreau sa spun este ca ani de zile am zburat fie cu pastile pe baza de plante (de genul Calmogen/ Relaxirem Forte pe care ti le da farmacia fara reteta), fie cu un pahar sanatos de vin rosu.

Adica tremuram cu fiecare celula (si mergeam intruna la toaleta) pana sa ajunga avionul la viteza de croaziera, apoi comandam o sticluta de vin rosu pe care mi-o turnam pe gat ca sa-si faca efectul mai rapid si sa ma scape de frica.

La finalul zborului, eram asa bine incat ma mutam singura pe locul de la geam, de unde priveam tamp in jos, aproape fara emotii, asteptand aterizarea si inceputul propriu-zis al vacantei.

In paralel, am gasit si site-ul Fearless Flight (https://fearlessflight.com/), unde un fost pilot american, capitanul Ron Nielsen, explica pe intelesul tuturor tot ce se intampla cu avionul in timpul unui zbor si de ce ar trebui sa privim acest mod de a calatori cu mult mai mult entuziasm.

Mi-am facut o compilatie a mai multor articole, le-am printat si de vreo doua ori le-am luat cu mine, incepand sa le citesc inca dinainte ca avionul sa ruleze pe pista.

In plus, pe Facebook am vazut ca exista pagina Frica De Zbor, care isi propune sa ofere o privire de ansamblu asupra tuturor aspectelor importante ale zborului, cat si instrumentele de control ale anxietatii și drepturile pe care le ai ca pasager.

Nu stiu daca capitanul Ron sau sfaturile celor de la Frica De Zbor au contribuit in ultima vreme la relaxarea mea in ce priveste ideea de a calatori iar in afara tarii.

Fapt e ca la vara plec in Grecia.

Cu masina:)

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *