Bullying. Sau copii care nenorocesc copii

Bullying. Sau copii care nenorocesc copii

Acest articol este despre bullying. Despre care am mai scris aici, dupa ce am primit un raport socant realizat de Salvati Copiii: 390.000 de copii sunt amenintati cu lovirea si 220.000 sunt batuti repetat de catre colegii lor.

In acelasi raport se arata ca, dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii de gimnaziu si liceu…

  • 400.000 sunt exclusi din grupul de colegi;
  • 325.000 sunt umiliti in public;
  • 390.000 sunt amenintati cu bataia sau cu lovirea;
  • 220.000 sunt batuti in mod repetat de catre colegii lor.

La nivel european, Romania se situeaza pe locul 3 in clasamentul celor 42 de tari in care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS)!!!

Stiati ca…

  • unu din patru copii era umilit in mod repetat la scoala, in fata colegilor?
  • unu din sase copii era batut in mod repetat?
  • unu din cinci copii umilea in mod repetat un alt copil la scoala?
  • in mod repetat, in scoala, trei din 10 copii sunt exclusi din grupul de colegi?
  • 73% dintre copii afirmau ca au fost martorii unei situaţii de bullying in mediul scolar?

Cand ai copil, aceste date nu reprezinta simple statistici, ci numeroase situatii in care si copilul tau poate ajunge victima.

Si nu poti duce cu mintea ca puiul tau pe care l-ai crescut de mic – langa care ai tremurat de frica atunci cand avea febra, pe care l-ai purtat in brate in ambulanta care va ducea la spital in toiul noptii – este acum jignit, umilit, lovit de te miri ce strain pe care simti ca-ti vine sa-l busesti de toti peretii pentru ce i-a facut copilului tau.

Stiu ca adesea, copiii-agresori provin din medii in care au fost ei insisi agresati. Raniti. Dispretuiti.

Insa discutia este atat de complexa, mai ales daca e sa ne intoarcem pe firul trecutului fiecaruia dintre noi, daca e sa discutam cat de importanta e copilaria pentru viata noastra adulta, daca e sa evaluam cat de cald si iubitor si sanatos a fost mediul in care am crescut.

E trist ca sunt atat de multi copii care se nasc in familii disfunctionale, in care violenta – fizica sau verbala – e hrana zilnica. Insa imi pare ca societatea face prea putin pentru a estompa acest fenomen, scolile au puteri limitate, institutiile statului se plang ca nu au proceduri, oameni, pregatire…

Si-atunci ce face o mama al carei copil e zilnic umilit?

Intr-o seara mi-a scris pe Facebook o fosta colega de liceu si facultate, care ma intreba daca stiu sau pot s-o ajut sa traga un semnal de alarma in privinta bullying-ului.

Anca Boldea este acum profesor de liceu si stie foarte bine cat de importante sunt relatiile armonioase intre copii.

Cand ai inceput sa lucrezi in inv­atamant si care a fost momentul in care ai observat tu fenomenul de bullying?

Am inceput sa lucrez in invatamânt acum patru ani si am observat fenomenul de bullying chiar de la inceput. Este si greu sa nu o faci atunci cand treci pe coridoarele unor scoli din Romania.

Cum se vede bullying-ul din perspectiva cadrului didactic?

Pe mine, bullying-ul ma ia de fiecare data prin surprindere. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu ideea ca un copil poate face rau altuia. Dupa ce trec de aceasta faza incerc sa fac ceva, sa vorbesc atat cu cel agresat, care sufera, cat si cu cel care l-a agresat.

De multe ori insa, mesajul meu are efect maxim o saptamana si apoi surprind aceleasi scene. Nu pot decat sa ma amarasc si sa o iau de la capat.

Ce tipologii de copii sunt presdispusi sa fie agresori?

Copiii predispusi sa fie agresori sunt copii din familii care i-au neglijat, fie din lipsa timpului, fie din lipsa culturii. Totodata sunt copii cu probleme, cu certificate speciale, care sunt amestecati printre cei fara probleme, din cauza legii discriminarii.

Ce tipologii de copii sunt predispusi sa fie agresati?

Cei agresati sunt fie mai mici de statura decât ceilalti, fie mai tacuti. De obicei, acestia nu spun despre chinurile prin care trec nici parintilor, nici profesorilor, nici prietenilor. Nu riposteaza si gresesc.

Raul triumfa atunci cand cei buni nu actioneaza. Raul nu se trateaza pasiv.

Ce poate face un cadru didactic cand constata ca un elev al sau e agresat? Mai ales ca de curand a fost mediatizat cazul unui profesor lovit el insusi de un elev.

In primul rand discutam cu cei implicati in actul de violenta, alaturi de profesorul-diriginte. Acesta le invita parintii la o discutie la care poate participa si directorul scolii, si mai ales consilierul pe probleme psihologice.

In functie de gravitatea faptei, elevul este luat saptamanal la discutii cu consilierul psihologic. Daca problema nu e rezolvata, se trece la sanctiuni. Niciodata insa, pana in clasa a XI-a, elevul nu poate fi exmatriculat, deoarece invatamantul e obligatoriu pana in clasa a X-a si suntem nevoiti sa facem compromisuri!

Ce metode are in acest moment sistemul din Romania pentru a combate agresivitatea din scoli? Dincolo de eforturile uriase ale ONG-urilor, ce face concret statul roman din acest punct de vedere?

Exista multe campanii anti-violenta. In fiecare scoala se pun filmulete de constientizare, afise, se impart flyere, se fac parteneriate cu organizatii specializate care vin si fac prezentari. Insa copiii sunt bombardati cu imagini ce incita la violenta atat in filme, cat si in mediul online, pe care il utilizeaza in permanenta.

Ar trebui sa existe o cenzura mai accentuata si parintii sa fie si ei educati in aceasta privinta. Cu stupoare am constatat ca la filmul „Joker”, pe care personal am ales sa nu il vad din cauza trailerului, intra o mama cu doi copii cam de 6-8 ani.

Nici macar desenele animate nu mai au inocenta celor de alta data.

Acum, in magazine, trebuie sa cauti special stickerul ce se ataseaza desenelor ce nu contin acte de violenta. Acestea au devenit o exceptie, o pasare rara. 

Cum pot fi ajutati elevii-agresori? E clar ca acolo vorbim de un background dominat de agresivitate si de medii familiale cel putin toxice. Se mai poate indrepta un copil care a crescut intr-un mediu violent? Suntem cumva prea visatori?

Din pacate, suntem ceea ce vedem. Si suntem rezultatul copilariei pe care am avut-o. Ca sa ai radacini sanatoase, trebuie sa cresti intr-un pamant fara substante toxice. Cred ca ti-am raspuns la intrebare, chiar daca am utilizat un limbaj metaforic. 

Stiu ce zici, insa din pacate foarte multi oameni nu au o intelegere a psihicului uman si ca atare nu sunt constienti de importanta copilariei pentru ceea ce devenim in viata asta. Ce poate face familia copilului agresat? Ai un copil de clasa a VIII-a, a XI-a, a XI-a, care e victima bullying-ului. Tu, ca parinte, nu te mai poti duce la scoala cum faceai in parc cand copilul tau avea 7 ani, sa vorbesti cu copilul agresor. Ce poti face, asadar, cand agresorul copilului tau te poate agresa foarte usor si pe tine, ca adult, daca il superi?

Dialogul dintre scoala si parinti este permanent si deschis. Nu am intalnit cazuri in care portile scolii sa se inchida in fata parintelui indurerat. Atat profesorii, cat si parintii trebuie sa faca front comun.

Educatia incepe acasa si se continua, se completeaza la scoala. Asa cum am zis, parintele copilului agresat este invitat la dialog. El va discuta atat cu parintele celui care i-a agresat copilul, cat si cu directorul si consilierul psihologic.

Impreuna gasesc, negresit, solutia sau macar o parte din ea. Lucrurile se rezolva daca exista intelegere si colaborare intre familii si reprezentantii scolii. Cel putin asa a fost in cazul meu, atunci cand m-am confruntat cu o situatie grava in care am avut un elev agresiv.

Ca sa incheiem totusi intr-o nota de speranta. Ai cunostinta de planuri viitoare care vizeaza diminuarea bullyingului la nivel national? Sau e in curtea fiecaruia sa-si rezolve punctual problema atunci cand apare?

In acest moment nu stiu despre un program anume, dar presupun ca exista si ar trebui sa se manifeste mai intens. In principiu, deocamdata, problemele se rezolva in scoala in care a avut loc incidentul. Cum fenomenul ia amploare, este necesar sa se faca ceva cat mai repede, nu de fatada, ci cu simt de responsabilitate.

Fenomenul de bullying exista si este din ce in ce mai greu de suportat si de combatut!

…………………………………….

La final, Anca mi-a povestit despre cartea „Strategii pentru o clasa fara bullying”, pe care o recomanda tuturor cadrelor didactice (dar si parintilor) si pe care o puteti vedea accesand acest link: http://listen.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf

Poate macar la nivel de scoala sa schimbam in bine relatiile dintre copii, daca in ce priveste statul roman si conducerea lui, din pacate, de atatia ani, n-am reusit sa schimbam nimic.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *