Ce ne facem daca in Romania nu vor mai fi afisate like-urile pe Instagram

A World of (Pressure) Pleasure

Am vazut stirea ca, in unele tari, Instagramul a renuntat temporar la afisarea numarului de Like-uri la fotografii. Se pare ca ar fi testat aceasta initiativa in luna mai in Canada, iar acum ar planui sa faca acest lucru si in Australia, Italia, Japonia, Brazilia si Noua Zeelanda.

Speram ca testul sa inlature presiunea numarului de like-uri obtinute de o postare, astfel incat utilizatorii sa se concentreze pe impartasirea experientelor dragi”, a afirmat Mia Garlick, purtatorul de cuvant al Facebook Australia si Noua Zeelanda.

“De vina” ar fi tot noianul de studii care arata clar cat de grave sunt consecintele psihologice ale retelelor de socializare in randul copiilor si adolescentilor, fie ca vorbim de cyberbullying sau doar de Social Proof.

Vanity Is My Favourite Sin

Intr-o lume tot mai digitalizata, expunerea in mediul online vine la pachet cu o presiune sociala uriasa. In mod evident, in acest moment, majoritatea continutului publicat (video, articole, imagini) este reprezentarea unei nevoi de validare, de acceptare si de impunere a unui anumit statut social.

Postam cea mai buna fotografie, cautam minute-n sir cel mai misto caption and then we wait. Un Like, doua…. trei… nerabdarea e mare, iar faptul ca nu primim reactiile asteptate poate accentua probleme psihologice de care nici macar nu eram constienti.

Ne simtim neapreciati, neimportanti, mai ales daca ne uitam in curtea altor conturi unde Like-urile curg garla la poze chiar mai putin reusite decat ale noastre.

La copii si adolescenti, impactul negativ e mult mai mare, dat fiind ca traverseaza fix anii in care nevoia de a fi remarcati este uriasa si-n care nimic nu-i intereseaza mai mult decat sa fie vazuti, laudati, apreciati. Sa rupa gura targului, cum ar veni.

In ce ma priveste, asa cum povestesc si in sectiunea Despre mine, mi-am facut acest blog de dragul anilor in care am lucrat la VIVA!, de dragul oamenilor funny pe care i-am cunoscut, a experientelor deosebite pe care le-am avut si chiar de dragul scrisului liber, fara restrictii, fara sef:)

Au urmat conturile de Facebook si Instagram ale blogului, pe care le-am crescut atat cat le-am putut creste organic. Cand am pornit eu pe acest drum, Facebook-ul deja isi schimbase algoritmii si afisa postarile paginilor de brand unui numar foooarte mic de oameni, tocmai ca sa forteze postarile platite.

Faci campanii, te afiseaza. Nu faci Ad-uri, apari numai in feed-ul a 3 speriati care ti-au dat Like la pagina la un moment in viata lor si care oricum au uitat de tine intre timp.

Nu sunt un om tehnic (to say the least) si am descoperit toate aceste „meandre” ale digitalului treptat, cu ajutorul unor prieteni buni si rabdatori, care si-au rupt din timp si nervi ca sa-mi arate si sa-mi explice lucruri.

Dar nu ascund ca si pe mine ma frustra la inceput impactul mic pe care il aveau postarile mele din Facebook si Instagram.

In tot acest timp am auzit si despre Followers-ii cumparati, si despre conspiratia Like-urilor platite, nu stiu exact, pentru ca n-am investigat retelele subterane ale retelelor de socializare:)

Ce ne facem daca in Romania nu vor mai fi afisate Like-urile pe Instagram

Ce am facut insa a fost sa-mi reamintesc ca am pornit acest blog ca sa arat ca a fi parinte nu este egal cu a renunta la distractie, la cochetarie, la viata sociala. Un om echilibrat, care isi hraneste si pasiunile, care isi acorda timp si lui insusi va fi un parinte calm si bun cu copilul lui.

Am vrut sa arat ca putem si trebuie sa ne bucuram de viata, ca umorul e arma noastra cea mai de pret si ca, in general, copiii nostri invata de la noi sa se respecte, sa se ingrijieasca si sa fie echilibrati DACA si noi suntem la fel.

Am mai scris despre show off-ul din online si despre toata spoiala pe care o prezentam acolo. Ne dam check-in-uri, atarnam de celebritati in speranta unui precar transfer de prestigiu, zambim precum caii la macelar si ne cream un personaj perfect care – surpriza – nu trece ecranul si nu vine cu noi acasa.

In fata propriei imagini din oglinda suntem goi, goi precum imparatul din povestea lui Andersen, cu fricile, frustrarile, neajunsurile si lipsurile noastre.

Fireste ca am si eu vanitatile mele si, bineinteles, ca mi-as dori ca munca mea sa ajunga la cat mai multi oameni dintre cei carora am decis eu sa ma adresez.

Dar daca asta nu se va intampla din varii motive (thank you, Mark Zucker… whatever), macar imi va fi ramas tot fun-ul scrisului si al maimutaritului la poze.

Stiti cat se chinuie o ne-fotogenica sa-si faca o poza pentru Instagram? Cam cat ii ia unui politist SINGUR sa insurubeze un bec:)

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *